Learned optimism sau cum sa inveti sa fii optimist

Cartea asta e singura carte pe care am inceput-o, am aruncat-o cat colo si am reluat-o, cu greu, dupa un an. Si nu mi-a parut rau.

Martin Seligman este unul dintre cei mai cunoscuti autori de carti de psihologie populara bazata pe cercetare. El e „descoperitorul” conceptului de „learned helplesness” – adica neajutorare invatata – una dintre ideile care au revolutionat psihologia moderna.

Pe scurt, inseamna ca in urma unor evenimente care s-au terminat altfel decat am fi dorit noi, ajungem sa credem ca nu mai are sens sa incerc, oricum nu voi reusi, e ceva in neregula cu mine. Insa ideea centrala pe care isi fundamenteaza cartea este ca optimismul, la fel ca si pesimismul, poate fi invatat. Nu esti condamnat la pesimism.

Dar nu e mai bine pana la urma sa fim realisti?

Perceptia mea era ca optimistul e naiv, in lumea lui, deconectat de realitate: crezi ca esti cel mai bun sofer si in trafic toti ceilalti sunt de vina, iubita te paraseste dar tu crezi inca 10 ani ca ea se va intoarce, iti pune sacoul invers si crezi ca esti trendsetter.. Iar Seligman imi spune ca as fi mai fericita daca as fi asa. Prea de tot… In plus, statistic, se pare ca cei mai fericiti oameni sunt barbati, casatoriti, republicani, legati de biserica si de comunitate. Nici statistica nu pare sa imi dea prea multe sanse la fericire.

Lovitura de gratie mi-a dat-o insa chestionarul care masoara nivelul personal de optimism. Se pare ca sunt „mildly pesimistic” (Cum eu?! Testul asta e o prostie!). Aici am lasat cartea anul trecut si i-am dat voie sa se prafuiasca in biblioteca. Din cand in cand ma mai uitam la ea si ma gandeam – ca o batranica blocata – ca traim intr-o societate tare defecta daca facem apologia naivitatii si a optimismului de dragul optimismului.

De ce sa vreau sa fiu optimista?!

Am reluat-o la inceputul anului, nici nu mai stiu de ce. Am trecut prin zeci de exemple de cercetari foarte frumos documentate, despre cauzele si efectele pesimismului si ale neajutorarii invatate, si uite ce am aflat:

• Alegerile din SUA au fost castigate de cel mai optimist candidat in 9 din 10 cazuri analizate

• In sport, echipele optimiste au rezultate semnificativ mai bune fata de cele pesimiste

• Ca exemplu, o companie de asigurari care angajeaza bazandu-se pe indicele de optimism, are rezultate mult mai bune decat cele care angajeaza pe baza de competente (sa aruncam competentele pe geam, zic!)

• Optimistii sunt mai sanatosi, au un sistem imunitar mai bun, relatii mai bune cu cei din jur, sunt promovati mai des in pozitii manageriale, fac foarte rar depresii, divorteaza mai rar si au copii mai fericiti la randul lor

Sa rontaim la ganduri

Desi toate lucrurile de mai sus pareau a fi motive suficient de bune, ce mi-a aprins apetitul pentru a citi mai departe a fost ideea de ruminare. La Seligman este tendinta pesimistilor de a rumega la nesfarsit evenimente percepute negativ. De exemplu: daca stai noaptea si te gandesti la nesfarsit la un feedback negativ (Oare de ce mi-a zis asta, oare ce as fi putut face diferit, dar daca as fi, etc.) asta se cheama ruminare. Are efecte negative asupra nivelului de optimism, rar genereaza solutii de calitate (la asta nu ma asteptam..), scade energia si entuziasmul.

Dezvatarea de pesimism

Cu toate motivele de mai sus in brate, am purces emotionata catre partea a doua a cartii in care urma sa aflu cum sa vad lucrurile prin alti ochelari, altfel decat pana acum. Propunerea lui Seligman este simplu de tinut minte – se numeste modelul ABCDE.

A -> Adversitate: Cineva iti taie calea in trafic

B -> Belief (Credinta): „Numai tampiti azi in oras!”

C -> Consecinta: Te enervezi, poate ii zici si colegului de trafic gandurile tale..

Pana aici ma descurcam si eu si am fost multumita ca cel putin 3 pasi din 5 functionau perfect.

D -> Disputa: Este o disputa cu propriul tau fel de a vedea lucrurile, nu cu celalalt. Presupune sa iti aduci dovezi care sa combata credintele pe care le-ai formulat la punctul B, sau un motiv pe care ti l-ai putea da ca sa vezi situatia diferit (ca un fel de repozitionare) – clasica varianta: Nu stiu care e situatia lui, poate isi duce sotia insarcinata la spital. Sau: Poate exagerez, sunt sigur ca macar o data mi s-a intamplat si mie sa tai calea cuiva.

E -> Energizare: Ca sa iti mentii si „fixezi” starea de bine din faza de Disputa, Seligman sugereaza sa te bucuri constient de sentimentele pozitive si reusita obtinuta post Disputa.

Recunosc, nu multe lucruri noi in partea a doua a cartii. Disputa si Energizarea apar si la alti autori, sub alte forme. Insa ce reuseste Seligman sa faca mai bine decat altii, este sa te convinga: emotional, rational, cu dovezi, cazuri si exemple, de cat de important este sa fii macar „mildly optimistic”.

Am refacut testul dupa un an. Eram curioasa daca intre timp mi s-a schimbat optica, am devenit mai putin cinica si mai optimista. Uimitor nu s-a schimbat mare lucru in scorul meu. Dar nu o sa las lucrurile asa – o sa il repet testul si anul viitor, poate cine stie? 🙂