Cărți care ne transformă: Dansul furiei – Harriet Lerner

Sunt puține cărți de sub umbrela de autodezvoltare pe care le-aș recomanda cu ochii închiși oricui și în orice context. Dansul furiei de Harriet Lerner este cu siguranță una dintre ele. Și ca să plusez încă de la primul paragraf, ajutându-mă de laudele altora, minunata Brené Brown spune că Lerner și Dansul furiei i-au fost principala sursa de inspirație în carieră și viață.

Cine e autoarea
Harriet Lerner este psiholog clinician, cognitiv-comportamental, specializat în psihologie feminină și relații de familie.

E o carte despre…
Nici titlul, nici subtitlul nu cred că exprimă suficient de clar forța transformatoare a cărții. În loc de Ghid pentru femeile care vor să schimbe tiparul propriilor relațiiaș scrie: Singurul manual despre relații, emoții și comunicare pe care ai nevoie sa îl citești. Pentru că deși tema principală este furia, Lerner vorbește cu multa compasiune despre emoțiile puternice pe care fiecare dintre noi le avem (cui nu i-a sărit țandăra vreodata), felul în care ne raportăm la ele („e ceva în neregulă cu mine”) și ce spunem celui/celei de langă noi în consecință („din cauza ta mă enervez” sau „uite ce m-ai făcut să fac”).

Cum e scrisă
Lerner scrie simplu, folosind multe exemple din sesiunile ei de terapie. E aproape imposibil să nu rezonezi cu ele și să nu îți descâlcești mental propriile povești de familie în timp ce le citești. Și pentru ca aha-urile nu sunt suficiente pentru a face schimbări de durată în viața și relațiile tale, Lerner oferă modele legate de cum sa iți pui gândurile în cuvinte.

Ce mi-am luat din carte
Recunosc, cartea asta a atins un punct sensibil pentru ca furia e subiectul meu “delicat”. Ca mai toate subiectele sensibile, l-am disecat, citit, înțeles și experimentat timp de mulți ani până să învăț să îl gestionez (măcar cât de cât). Așa că din zecile de idei pe care le-am subliniat și adnotat în carte, le-am pus mai jos pe cele cu care am rezonat prin prisma experienței personale, dar și pe cele care cred ca le-ar fi de ajutor clienților mei.

• Furia e o emotie naturală – la fel ca toate celelalte. Furia nu e nici negativă, nici pozitivă. Nu e mai bună sau mai rea decât alte emoții, și nu e o emoție de care să ne fie rușine. E o emoție importantă ce necesită atenție și respect. Însă majoritatea dintre noi nu știm ce să facem cu ea. Am învățat fie să o înăbușim și negăm („o domnișoară adevarată nu se enervează”), fie să o exprimăm într-un fel care ne face să ne simțim neputinciosi, pentru că de fapt, nimic nu se schimbă. Ceea ce ne duce la următorul subiect:

• Ventilatul furiei nu îl schimbă pe celălalt (…dimpotriva).  Câți dintre noi n-am auzit povești similare: Ea vrea ca el să vină mai devreme acasă. Îi spune o dată („la ora asta se vine?”), de două („ce ai facut până la ora asta?”), de nouă („oamenii ăia cu care stai în oraș sunt mai importanți decât familia ta?”). Așa că, acum, el poate să își spună că „din cauza ei nu vine mai devreme acasă”. Ne imaginăm că putem (și uneori chiar că ar trebui) să îl schimbăm pe celălalt. Și când celălalt nu se aliniaza așteptărilor noastre, ne enervăm, cicalim, țipăm sau șantajăm emoțional. Iar asta nu face altceva decât să intarească poziția celuilalt, acum justificată și de reacțiile noastre.

• Dacă vrem să schimbăm o relație, singurul lucru pe care îl putem schimba cu adevărat, suntem noi înșine. Cine a greșit primul? Cine e de vină? Cine ar trebui să se schimbe? Sunt întrebări care nu au nici un sens când vorbim despre relații. Nu îl putem schimba pe celălalt. Nu putem schimba ce simte, ce crede și ce zice celălalt. Singurul lucru pe care îl pot face e să schimb felul în care eu fac lucrurile. În același timp, dacă îmi imaginez că nu pot supraviețui fără celălalt, îmi va fi greu să văd alternative și sa fiu ferm, pentru a putea schimba relația.

• Toți suntem profund afectați de modelele generațiilor anterioare – chiar dacă nu conștientizăm acest lucru. Furia bunicii era ca o tăietura de hârtie. Atât de rapidă încât nu îți dădeai seama ca s-a întamplat, dar te ustura cu zilele după. Mama țipa. Scotea tot, în rafale, ca o mitralieră. Și nu conta câte gloanțe încasai, nu se oprea până nu termina muniția. De la ele am învățat că să-ți exprimi furia e periculos. Că sunt la fel ca ele și am capacitatea de a exploda necontrolat. Și că asta rănește incredibil de tare. Am mai învățat în timp, ca nu sunt programată automat să fac la fel. Pentru că cu cât cunoaștem și înțelegem modelele generațiilor anterioare, cu atât ele au mai puțină putere și control asupra noastră.

• În relațiile importante, schimbarea nu e ușoară și nu se întamplă peste noapte. În momentul în care începi să vorbești despre tine, și nu să îl învinovățești pe celălalt („m-am întristat aseară când ai ridicat tonul” vs „n-am închis un ochi din cauza ta”), să vorbești despre nevoi și așteptări, și nu să faci reproșuri („îmi doresc să mergem anul ăsta la mare” vs „poate anul ăsta ții cont și de ce vreau eu”) – relația începe să se ajusteze. Numai că noi nu vrem doar să ne schimbăm, ne dorim și ca celălalt să fie confortabil și poate chiar să se bucure de schimbarea noastră. Celălalt, persoana care ne-a ales tocmai pentru vechile abordări. Iar dansul acesta – între o forță care vrea să schimbe și una care vrea să conserve varianta inițială – este unul lent și complicat, ca al unui pendul care își caută poziția de echilibru. Schimbarea nu se întâmplă peste noapte.

Dincolo de punctele pe care le-am enumerat, Harriet Lerner are o grămadă de alte subiecte pe care le disecă cu blândețe și claritate (triunghiuri relationale, relația cu mama, dinamica urmăritori-distanțatori sau subfuncționali-suprafuncționali), adăugând la cele de mai sus multe alte nuanțe interesante. Sigur îți va face plăcere să o citești. Și la fel de sigur, va fi un pas către a avea relațiile vii și autentice pe care ți le dorești.

Dacă Dansul furiei ți-a facut cu ochiul, mai găsești traduse în română și Dansul relațiilor și Ghidul căsniciei, tot la Editura Herald. Lansarea traducerilor o sa fie în curând, la Bookfest (3 Iunie, ora 16:15, la Romexpo), și sunt tare fericită ca m-au invitat să vorbesc despre așa cărți faine. Ne vedem acolo! 🙂

Photo by Crew on Unsplash